Material realizat de prof. Constantin Coman
Liberalii -fondatori ai României moderne
Liberalismul românesc se naște odată cu generația pașoptistă formată în universitățile Franței revoluționare de unde adoptă principiile modernizatoare ale liberalismului apusean pe care, apoi, le-a adaptat realităţilor economice şi social-politice de aici. Acei tineri, pe atunci : Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Al. I. Cuza , frații Brătianu, Vasile Alecsandri, frații Golescu au transformat deviza franceză :,, Libertate, Egalitate,Fraternitate-, în cea românească : ,,Dreptate , Frăţie !”şi au organizat Revoluţia română de la 1848, stabilnd atunci obiectivele politice ale societăţii româneşti -modernizare şi unitate, pentru a obţine libertatea socială şi națională.
Revoluția română de la 1848 a fost înfrântă, nu însă și credința acelor tineri în idealul lor de a făuri o Românie modernă, militând pentru imediata unire a Principatelor române. Anii luptei pentru unitate statală le-au dovedit că nici în sprijinul Franţei şi nici în solidaritatea francmasoneriei nu stă forţa lor politică, ci tocmai în unitatea lor ca naţie şi aşa s-a născut deviza ,, Prin noi înşine !” fără de care Unirea Principatelor de la 1859, nu s-ar fi realizat.
Reformele domnitorului Al .I. Cuza, au purtat amprenta liberalismului modernizator nu însă și modalitatea sa de conducere autoritară deviantă de la principiile liberale ale respectării constituţionalismului parlamentar.Tocmai de aceea AL.I .Cuza a fost înlăturat de aceiaşi prieteni liberali, care au reușit să instaureze monarhia constituțională odată cu aducerea dinastiei germane, la 1866. Noua formă de guvernământ și regimul politic de tip liberal odată instaurate au generat stabilitate politică , au consolidat tânărul stat român și au creat premisele obţinerii independenţei.
În acest context liberalismul românesc se instituționalizează prin coagularea ideilor și oamenilor care aveau ca deviză dictonul ,, Prin noi înșine” într-un partid politic . La 24 mai 1875, un puternic grup liberal din care făceau parte Iona C.Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Al.Candiano-Popescu, George Vernescu, A.G.Golescu realizează așa-numita Coaliție de la Mazar-Pașa , semnând un program politic care este considerat actul de naștere al Partidului Național Liberal.
Printre membri fondatori , care a fost inclus între cei 25 de membri ai Comitetului de acțiune s-a aflat și Nicolae Fleva, având originile în mica boierime a județului Rm.Sărat, apoi deputat și chiar vicepreședinte al Camerei Deputaților. Nicolae Fleva a fost cel despre care am putea spune că a declanșat procedura de proclamare a independenței de stat a României, la 9 mai 1877, prin interpelarea adresată ministrului de externe Mihail Kogălniceanu care a rostit celebrele cuvinte : ,, În stare de război , cu legăturile rupte- suntem independenți , suntem națiune de sine stătătoare !”.
Grigore Constantinescu Monteoru și liberalii buzoieni la final de secol XIX
Întemeietorul organizației județene a PNL Buzău a fost unul dintre cei mai de seamă oameni de afaceri ai României moderne- Grigore Constantinescu Monteoru. A devenit membru al PNL pe 2 august 1876, fiind ales de mai multe ori senator sau deputat în diverse legislaturi, până la moartea sa, în 1898. Numele să va rămâne asociat pentru posteritate cu cel al județului Buzău prin stațiunea balneară pe care a inaugurat-o în 1895 și care rămâne încă un permanent punct de atracție turistică la nivel național. A fost poate cel mai mare ,, petrolist” român, având în exploatare peste 1000 de sonde și unica mină de petrol din Europa, întreaga sa strădanie antreprenorială contribuind din plin la dezvoltarea pe cale industrială , și nu numai, a economiei României moderne. Din inițiativa sa , la 1 septembrie 1877, s-a constituit Comitetul pentru cumpărarea de arme al județului Buzău, reușind să sprijine efortul de război al țării pentru cucerirea independenței și să cumpere 2000 de puști ,, Peabody”.
Organizația liberală de la Buzău avea ca membri cetățeni de vază ai județului, proprietari și antreprenori, adepți ai liberei inițiative care se remarcaseră prin reușita lor în muncă : Procopie Casotti, mare proprietar și filantrop,senator și deputat în mai multe legislaturi, susținător financiar al Gimnaziului ,, Al.Hasdeu ” ;Alexandru Pâcleanu , mare moșier și, mai ales mare filantrop, a construit spitalul și reparat biserica din Vintilă Vodă, a fost printre membrii fondatori ai organizației liberale de la Buzău, fiind ales deputat și senator de mai multe ori și chiar prefect al județului ; Athanasie Cătuneanu, avocat și moșier, primar al orașului Buzău și prefect al județului, deputat și senator ; Nicolae Ioanide, directorul și proprietarul organului de presă al organizației liberale ,,Gazeta Buzăului”, era cel care se lupta în plan ideologic cu puternica grupare conservatoare buzoiană condusă de Alexandru Marghiloman. Tot în această perioadă își începe activitatea politică avocatul Constantin Iarca, directorul proprietar al gazetei ,, Liberalul” și președintele organizației județene a PNL după 1898.A fost ales primar al orașului Buzău , prefect al județului și în mai multe rânduri parlamentar., susținând în 1918 chiar exproprierea totală a moșiilor.Una dintre cele mai de seamă realizări ale sale a fost vestita livadă de la Cândești-Odoba, el fiind născut în apropiere, la Ojasca.
Liberalii – reformatorii urbani al Buzăului și Râmnicului Sărat
Însă dintre toți colaboratorii lui Grigore Monteoru și printre fondatorii organizației județene Buzău a PNL de departe se remarcă Nicu Constantinescu, intrat déjà în legendă ca cel mai de seamă primar al orașului Buzău. Prima oară a fost ales în 1883 ca primar ,înlocuindu-l tot pe un vechi liberal buzoian-Nae Stănescu ce deţinuse de pe la 1866 această funcţie. Timp de peste 16 de ani, până în 1905, când a murit, destinul oraşului s-a împletit cu geniul edilitar al acestui mare înaintaş liberal : construieşte Hala de Peşte şi Carne ; actuala clădire a Bazarului, ; bulevardele pe care azi le admirăm sunt atunci trasate : N.Bălcescu ( fost I.C.Brătianu ) , Spiru Haret , 1 Decembrie 1918 , dar mai ales construieşte şcoli : Şcoala Nr. 1, Şcoala Nr.5, Şcoala Nr.8 şi părți din clădirea Liceului B.P.Haşdeu. Amenajează Crângul ca parc orăşenesc cu alei, bufet şi heleşteul cărora majorităţii buzoienilor le-au devenit elemente identitare. Însă cea mai de seamă realizare a sa va rămâne Palatul Comunal , construit între 1899-1903 și care a devenit cea mai frumoasă primărie a României acelor timpuri și emblemă prezentă a orașului. Avocat de profesie și politician de carieră , Nicu Constantinescu a obținut și numeroase mandate de parlamentar, senator ori deputat, fiind unul dintre cei mai de seamă militanți ai liberalismului românesc.
În aceeași perioadă de final de secol XIX , se afirmau frații Eustațiu și Vasile Cristoforeanu ca membrii de seamă ai organizației județene Râmnicu Sărat a PNL. Atât primul, Eustațiu, cât, mai ales cel de-al doilea, Vasile, fiind aleși primari ai orașului, au reușit prin realizările lor edilitare să înscrie și Râmnicu Sărat pe calea modernizării : s-au efectuat primele lucrări de alimentare cu apă a oraşului, s-au construit abatorul, halele și două localuri de şcoli; s-a reorganizat Serviciul de pompieri; s-au înfiinţat Serviciul sanitar și Serviciul de igienă şi salubritate; s-a drenat şi s-a canalizat Gârla morilor și s-a extins grădina publică. Tot atunci au fost amenajate străzile principale ale orașului- bulevardul de legătură Centru-Gară, bulevardele Cuza Vodă și Matei Basarab și au fost pavate străzile din centru şi câteva din zonele mărginaşe; s-au făcut demersuri pentru construirea frumoasei gări feroviare, ale cărei lucrări au fost supravegheate de către ing. Ionel I.C. Brătianu, viitorul mare prim-ministru liberal, și care a fost inaugurată, la 5 decembrie 1898.Alături de frații Cristoforeanu se evidențiază Constantin Lupescu, un alt mare liberal primar al Râmnicului Sărat la început de secol XX, apoi deputat și senator, Alexandru Tătăranu, deputat și senator în mai multe legislature, între anii 1884-1918, precum și Constantin Datculescu, moșier și parlamentar cu mai multe mandate între anii 1888-1904, care a contribuit în aceeași perioadă la dezvoltarea culturală a orașului.
Liberalul Spiru C. Haret și Buzăul
Prieten şi colaborator politic al primarului N .Constantinescu a fost cel mai de seamă pedagog al României moderne- Spiru C . Haret, ale cărui merite în modernizarea și propășirea României au devenit legendare. Devenit buzoian prin căsătorie cu Ana , fata pitarului Ghiţă Popa din Lipia, Spiru Haret a devenit, totodată , și cumnat cu Grigore Monteoru, căsătorit cu Elena, una dintre cele opt surori ale soției lui Haret.
Pe când Haret era Ministrul Instrucţiunii Publice, Nicu Constantinescu va stărui pe lângă dânsul ca în schimbul desfiinţării în 1893 a Seminarului Teologic să se înfiinţeze în localul vechiului Seminar al Episcopului Chesarie o Şcoală Normală de fete, lucru întâmplat la 1899, ca mai apoi, în 1901, să fie transformată în Școală Normală de băieți. Vizionarul pedagog, spera ca prin temeinică învăţătură să ridice din ţărână fruntea obiditului său popor de ţărani, de aceea s-a preocupat ca acţiunea şcolii să nu se limiteze numai asupra ei însăşi, ci să se extindă şi în afara ei. În acest sens Spiru Haret a încurajat înfiinţarea bibliotecilor şi a băncilor populare, a impulsionat cursurile pentru adulţi şi lupta contra alcoolismului, organizarea conferinţelor populare prin care învăţătorii să le vorbească sătenilor despre aplicarea tehnicilor moderne în agricultură, dar şi despre pagubele produse de relele obişnuinţe ale viciilor umane. Nu există domeniu al educaţiei asupra căruia să nu-şi fi pus amprenta reformatoare gândul şi fapta marelui pedagog roman, asemenea celor mai de seamă iluminişti europeni. A reuşit, în cei 9 ani cât a fost ministru, între anii 1899-1910, printr-o tenacitate exemplară, să realizeze un strălucit progres educaţional naţional. A sporit numărul şcoliilor primare cu 1294, al invăţătorilor cu 2375, iar cel al absolvenţilor claselor primare ajunge de la 6880 în 1897, la 26.992 în 1910, astfel că procentul ştiutorilor de carte crește de la 22%, în 1899, la 39,4 %, în 1910, adică 17% în numai 10 ani! Întreaga sa operă reformatoare a fost susținută, desigur, de întreaga sa familie și organizație liberală buzoiană din jurul său, încât Buzăul îl poate revendica drept un un fiu adoptiv al locurilor, nu numai un tezaur național.
Dr. Constantin Angelescu și Organizația PNL Buzău în perioada interbelică
Venit tot din Craiova, asemenea lui Nicu Constantinescu, a fost cel mai de seamă liberal al Buzăului- dr.Constantin Angelescu. Căsătorit cu Virginia, fiica lui Grigore Monteoru, dr. Angelescu a devenit, asemenea lui Spiru Haret, nu numai un fiu adoptiv al Buzăului, ci și președintele organizației județene Buzău a PNL , între 1912 și 1947. Apropiat colaborator al lui Ionel I.C. Brătianu a susţinut programul PNL adoptat la Congresul din 20 oct.1913, întrucât deschidea drumul către un adevărat regim democratic pentru România , deschidea porțile epocii contemporane. Reformele propuse – modificarea constituției , introducerea votului universal și o reformă agrară largă constituiau pentru acea vreme o adevărată revoluție. În timpul Războiului de Întregire Națională a dus o titanică muncă de propagandă ca ambasador al României în S.U.A.penru a obţine sprijinul acestei mari puteri pentru recunoaşterea României Mari. După făurirea Marii Uniri din 1918 a susținut cu tărie legile adoptate în timpul guvernării liberale dintre anii 1922-1926- adoptarea Constituției democratice , din 1923, legea ogranizării administrative, din 1925, dar mai ales s-a făcut cunoscut drept continuatorul programului educativ liberal al lui Spiru Haret în calitate de Ministru al Învățământului, funcție ocupată de nouă ori între anii 1918-1937.În timpul mandatelor sale de ministru și parlamentar a reușit să fie adoptate legile care au continuat modernizarea și au realizat unificarea sistemului de învățământ din România Mare-Legea învățământului primar și normal primar-1924, Legea învășământului particular-1925, Legea învășământului secundar-1928, Legea învățământului industrial-1936. Opera sa legislativă rămâne și azi o sursă de inspirație, însă ceea ce impresionează este numărul imens de clădiri de școli clădite în timpul ministeriatelor sale, în jur de 12.000, fiind numit chiar ,, doctorul Cărămidă”. Numai în municipiul Buzău ne-au rămas clădirile Colegiului Național ,, Mihai Eminescu” ( fostul Liceu de fete ,, dr. Constantin Angelescu” !), Colegiul Agricol ,, dr.Constantin Angelescu”, Muzeului Județean de Istorie și Teatrului George Ciprian ( fosta Școală Normală de fete), Seminarul Teologic ( clădirea din Aleea Episcopiei) , Colegiul Economic ( fosta Școală Comercială), Colegiului Național Pedagogic ( fosta Școală Normală de băieți), dar în județ și în țară lista rămâne copleșitoare.
Istoria interbelică a României a fost dominată politic de Partidul Național Liberal care a reușit prin guvernările sale să impună reforme legislative deosebit de necesare progresului țării : Constituția din 1923, legea organizării administrative și legea minelor în 1925, legea electorală din 1926, făcând posibile consolidarea Marii Uniri și omogenizarea structurilor administrative, social-politice și etnice ale României Mari. O contribuție importantă la acest efort politic a avut-o și noua generație de liberali ai organizației buzoiene condusă de către dr. Constantin Angelescu. Se remarcă nume noi în politica liberală buzoiană precum generalii Benone Anastasiu și Traian Epure, senatori de Buzău, din inițiativa cărora s-a înființat Cimitirul Eroilor și s-a ridicat Biserica Eroilor în anii 1929-1930. Alături de ei era Titus Constantinescu, fiul marelui primar Nicu Constantinescu, și Mircea Cătuneanu, fiul lui Athanasie Cătuneanu , aleși parlamentari pe listele PNL Buzău de mai multe ori.
Orașul Buzău își continua dezvoltarea , imediat după marea Unire, sub conducerea destoinică a primarilor liberali Justin Stănescu , Gheorghe V. Stănescu și Virgil Popescu, când se construiesc noile cartiere Ferdinand, Principele Carol și Mihai Viteazul, Uzina de Apă și Electrică , se înființează Serviciul de salubritate, fiind susținuți în plan parlamentar și de către avocații Petre Stănescu și Remus Nestor, ori profesorul Școlii Normale, Petre Georgescu-Măgura.
În aceași perioadă, la Râmnicu Sărat se impune personalitatea lui Victor Slăvescu, președinte al organizației liberale din acest județ, unul dintre cei mai de seamă economiști ai României interbelice, deputat al acestui județ între 1927- 1939, profesor și decan al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, membru al Academiei Române. Un apropiat al lui Victor Slăvescu, nu numai politic , ci și prin profesia de economist, prefect al județului în 1928 și guvernator al Băncii Naționale între 1945-1946, era Constantin Tătăranu, fiul mai vechiului liberal Alexandru Tătăranu.
Ultima mare guvernare liberală, 1933-1937, a impus la Buzău o puternică echipă liberală condusă de tânărul prefect Constantin Tegăneanu şi de primarul Stan Săraru.Ultimul prin activitatea sa a încercat să ducă mai departe creativa tradiţie edilitară a lui Nicu Constantinescu, dar nu va avea la dispoziţie timpul de care a dispus primul. În cei patru ani de mandat ajutat fiind de cel mai de seamă arhitect al României interbelice, Duiliu Marcu, construieşte în 1936 Piaţa Centrală, apoi Baia Publică, sistematizează şi asfaltează câteva străzi şi începe construcţia canalizării orăşeneşti. Impune asistenţă sanitară în şcoli şi înfiinţează cantine şcolare pentru copiii foarte săraci .
Liberalismul sub regimuri totalitare
Odată cu monarhia autoritară a regelui Carol al II-lea democrația parlamentară se prăbușește, partidele politice sunt desființate , iar activismul politic este canalizat spre slujirea regimurilor de tip autoritar, cum s-a petrecut și sub dictatura antonesciană din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. După 1944, revenirea parțială la regimul de tip democratic, dar sub atenta supraveghere a trupelor de ocupație sovietică, nu a însemnat din păcate decât o scurtă perioadă de care comuniștii au avut nevoie pentru preluarea totală a puterii și instalarea regimului totalitar.,, Partidele istorice”, PNL și PNȚ, au fost divizate și treptat desființate, unii vechi militanți au căzut în capcana colaborării cu noua forță politică comunistă, susținută puternic de ocupantul sovietic și devenind ,, tovarăși de drum” ai acestora.
Și la Buzău Partidul Național Liberal se scindează încă din 9 iulie 1945, când Constantin Tegăneanu și Stan Săraru formează aripa PNL- Gheorghe Tătărăscu și se alătură așa-numitelor ,, forțe democratice”.Fostul prefect de Buzău, Constantin Tegăneanu devine chiar președintele Blocului Partidelor Democratice Buzău, sub umbrela căruia comuniștii participă la alegerile din 19 noiembrie 1946.
Gruparea rămasă fidelă dr. Constantin Angelescu și președintelui PNL din România, Dinu C.Brătianu, cu Justin Stanescu și Remus Nestor este total izolată, mai ales după alegerile din 19 noiembrie 1946 fraudate masiv de către guvernul comunist condus de către dr. Petru Groza.
Prigoana dezlănțuită apoi de către regimul totalitar comunist, după alungarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii Populare Române, împotriva vechilor elite politice ale țării, nu l-a mai apucat în viață pe dr.Constantin Angelescu mort la 14 martie 1948 și ignorat total de către autorități. În schimb fidelul său colaborator , Remus Nestor, care n-a acceptat să fie ,, tovarăș de drum” al comuniștilor , a fost epurat din barou, i s-a confiscat averea , iar în 1952 a fost arestat fără mandat și dus într-o colonie de muncă unde starea de sănătate i s-a degradat încât moare în detenție în 1953 , la spitalul Văcărești.
Stan Săraru, fostul primar al Buzăului și marele economist Victor Slăvescu, au reușit să supraviețuiască după ce au suportat regimul închisorilor politice comuniste, Primul a fost epurat din Baroul Buzău și a trecut prin închisorile Jilava, Aiud , Capul Midia și Onești, între 1952-1954, iar cel de-al doilea prin închisoarea de la Sighet, între 1950-1955. În schimb Costel Tătăranu, prietenul lui Victor Slăvescu, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în 1951 și dus la Sighet, unde datorită regimului deosebit de dur la care a fost supus moare în același an cu marele istoric liberal Gheorghe Brătianu, deținut la aceeași închisoare, 1953.
Brutalitatea exercitată de către regimul comunist împotriva tuturor celor care încercau să gândească liber și să nu se supună experimentului formării ,, omului nou” a fost oribilă, însă nu a reușit să înlănțuie libertatea de conștiință, libertatea de exprimare, libera inițiativă și libertatea de a călători, dreptul la vot universal secret și liber exprimat, dreptul la întrunire și asociere, dreptul la proprietate etc., adică tocmai acele drepturi și libertăți ale oamenilor promovate de către curentul politic liberal.Tocmai de aceea regimul totalitar s-a prăbușit în 1989, odată cu întregul sistem comunist din Europa, iar vechea tradiție a democrației liberale românești a fost reluată după 1990 de Partidul Național Liberal care guvernează în prezent România.